Siloz de porumb: Cum pastrezi corect pentru a evita pierderile

Numărându-se printre cele mai importante surse de hrană pentru animalele din ferme, silozul de porumb este recunoscut pentru valoarea sa nutritivă ridicată și ușurința cu care poate fi stocat și conservat pe termen lung. Însă felul în care este păstrat imediat după recoltare contează extrem de mult pentru a evita pierderile.

Ce este silozul de porumb?

Silozul de porumb reprezintă o metodă de conservare a întregii plante de porumb prin fermentare, în vederea obținerii de furaje pentru rumegătoarele din fermă. În general, se folosesc hibrizi de porumb, adică soiuri care oferă o producție ridicată de biomasă și o valoare nutritivă echilibrată. Principala diferență dintre porumbul pentru boabe și hibrizii pentru siloz constă în faptul că, pentru siloz, se recoltează și se utilizează întreaga plantă, adică tulpina, frunzele și știuletele.

Cum se obține silozul de porumb?

Silozul se obține prin insilozare porumb, care presupune conservarea prin fermentare a întregii plante de porumb în condiții anaerobe. Însă procesul de recoltare și obținere a unui siloz de porumb calitativ depinde de mai multe etape: recoltarea la momentul potrivit, tocarea și mărunțirea, depozitarea și tasarea, acoperirea și sigilarea, fermentarea.

• Recoltarea porumbului de siloz

Momentul în care este recoltat porumbul este principalul factor de influență al calității silozului. Recoltarea trebuie să se facă în momentul în care planta mai este uscată în proporție de 30%, iar boabele sunt în faza de lapte-ceară sau cel târziu început de ceară.

Dacă recoltarea hibridului se face mult prea repede, există riscul ca silozul să fie prea umed, ceea ce poate duce la pierderi semnificative de substanțe nutritive și la o fermentație de o calitate îndoielnică. Aceasta din urmă favorizează dezvoltarea unor bacterii ce pot crea probleme digestive animalelor.

Dacă însilozarea este realizată prea târziu, iar planta este mult prea uscată, masa vegetală va fi greu de tasat, nu se va putea crea un mediu anaerob și se va favoriza apariția mucegaiului, reducând totodată digestibilitatea boabelor.

• Tocarea și mărunțirea

Porumbul este tocat integral( adică frunze, tulpină, știulete) de către o combină agricolă pentru siloz sau de către una dotată cu un header special. În acest pas, dimensiunea la care este mărunțită materia primă este esențială.

Dimensiunea tocăturii influențează tasarea și, implicit, calitatea silozului. Dacă materialul este tocat mărunt, compactarea acestuia se face mult mai eficient și se obține o conservare de o calitate superioară. Dacă tocătura este prea mare, tasarea va fi mai dificilă, vor apărea goluri de aer care vor duce la dezvoltarea mucegaiului și a altor bacterii dăunătoare.

Însă nu trebuie să cazi în capcană. Tocarea mult prea fină are și ea dezavantajele sale. Mai exact, poate reduce capacitatea rumegătoarelor de a mesteca corespunzător furajul și astfel să provoace probleme grave de digestie.

Mărunțirea sau spargerea boabelor este etapa în care se eliberează amidonul din porumb. Boabele conțin cei mai mulți nutrienți și amidon, care oferă energie animalelor. Porumbul trebuie spart pentru a preveni atât problemele digestive, cât și pierderile de energie. Pe măsură ce porumbul se maturizează, boabele cresc în duritate, iar amidonul din ele devine sticlos și tare.

• Depozitarea și tasarea

Etapa de depozitare și tasare este cea care asigură crearea unui mediu anaerob pentru silozul de porumb. Anaerobioza înseamnă că mediul este lipsit de oxigen și astfel se face conservarea eficientă a furajului. 

Depozitarea trebuie să se facă rapid și stratificat. Masa de porumb tocată trebuie transportată și depozitată rapid în zona de depozitare. Pentru ca tasarea să fie eficientă, furajul trebuie așezat în straturi subțiri și compactat rapid, pentru a împiedica astfel consumul nutrienților de către aer și creșterea temperaturii silozului.

În general, tasarea se face cu utilaje de mare tonaj, continuu și energic, pentru a elimina tot aerul din masa vegetală și pentru a crea condițiile unui mediu anaerob. Un siloz bine tasat va asigura condiții optime pentru fermentația lactică, prevenind supraîncălzirea furajului și reducând riscul de a dezvolta bacterii.

• Acoperirea și sigilarea

Imediat după finalizarea tasării, silozul trebuie sigilat ermetic. Acoperirea se face cu folii de plastic care formează o barieră de oxigen, protejate ulterior de un strat de greutăți (anvelope sau saci cu nisip). Sigilarea perfectă împiedică reintrarea aerului și permite acidului lactic produs în timpul fermentației să scadă rapid pH-ul, conservând astfel valoarea nutritivă a furajului pe termen lung.

• Fermentarea/Conservarea

Imediat după sigilarea silozului, oxigenul rămas se va epuiza, marcând astfel încheierea fermentației aerobe scurte. Durata acestei faze este ideal să fie cât mai scurtă, deoarece prezența aerului duce la consumul de zaharuri și generează căldură (pierdere de energie).

Procesul de conservare, sau intrarea în faza de fermentație lactică, presupune ca bacteriile lactice să preia controlul și să transforme rapid zaharurile din porumb în acid lactic. În această etapă, pH-ul silozului va scădea drastic, creând mediul propice pentru conservare.

Nivelul scăzut de pH va duce la conservarea furajului, inhibând dezvoltarea bacteriilor și a mucegaiurilor. După o perioadă de maturare (circa 3-4 săptămâni), silozul devine stabil și poate fi păstrat pe termen lung.

Metode de depozitare pentru siloz de porumb

Silozul de porumb poate fi păstrat pe termen lung și calitativ, dacă depozitarea este realizată corespunzător. Există 3 metode prin care silozul de porumb poate fi depozitat, și anume: groapă sau tranșeu, silobag, turnuri.

• Depozitare siloz de porumb în groapă/tranșeu

Cea mai frecventă metodă de depozitare a silozului de porumb este într-o groapă sau tranșee special amenajată. Furajul însilozat este așezat și compactat într-o groapă sau un buncăr, de obicei cu pereți betonați.

Aici, umplerea se face stratificat, iar sigilarea ermetică se realizează cu folii de plastic și greutăți, pentru a menține mediul anaerob necesar conservării.

• Depozitare siloz in silobag

Însilozarea porumbului în silobag este o metodă modernă de stocare, extrem de flexibilă și avantajoasă. Sacii silobag sunt confecționați din polietilenă foarte rezistentă, material care permite depozitarea direct pe sol.

Furajul este introdus în silobag și compactat sub presiune cu ajutorul unui utilaj special, numit bagger sau mașină de însilozare. Datorită acestei presiuni, sigilarea furajului este mult mai eficientă și creează mediul anaerob propice.

Silobagurile pentru silozul de porumb reprezintă o soluție cu costuri scăzute, oferă flexibilitate în alegerea locației de amplasare și permit separarea ușoară a loturilor de furaj, fără a le afecta calitatea.

• Depozitare siloz în turnuri 

Depozitarea silozului de porumb în turnuri, sau vertical, presupune construirea unei structuri cilindrice înalte, din beton sau metal. Porumbul tocat este depozitat în turn, iar tasarea se realizează prin greutatea proprie a masei vegetale. Această metodă necesită ca furajul să aibă un conținut de substanță uscată mai ridicat.

Greșeli frecvente în depozitarea silozului de porumb

Cele mai comune greșeli întâlnite în procesul de însilozare a porumbului sunt:

• Porumbul nu este recoltat la momentul potrivit, fie este prea umed sau prea uscat;
• Tocarea masei vegetale este prea mare, iar tasarea nu se poate face eficient;
• Contaminarea silozului cu pământ sau apă;
• Tasarea insuficientă, astfel favorizând dezvoltarea de mucegaiuri, drojdii sau alte bacterii;
• Folia este de calitate slabă sau deteriorată și permite intrarea aerului;
• Deschiderea prea devreme a silozului, înainte de cele 30-40 de zile de fermentație de la facerea silozului;
• Supraîncălzirea furajului din cauza tasării necorespunzătoare sau după deschiderea silozului;
• Dacă între compactare și acoperire trec mai mult de 24 ore, se pot înregistra pierderi de calitate de până la 15%;

Întrebări și răspunsuri frecvente despre silozul de porumb

Care este temperatura internă potrivită pentru silozul de porumb?

Temperatura internă a furajului nu trebuie să depășească 35-38°C, iar mirosul trebuie să fie plăcut, ușor acrișor de la fermentarea lactică, nu de mucegai.

Cât timp durează fermentația silozului?

Silozul de porumb trebuie să aibă o perioadă de conservare de 30–40 de zile, abia după acest interval devine sigur pentru consum. Dacă este deschis mai devreme, se poate deteriora, favorizând apariția bacteriilor nedorite și provocând probleme digestive rumegătoarelor din cauza acidității.

Cum se utilizează silozul după deschidere?

Atunci când deschizi silozul, trebuie să tai doar o secțiune potrivită pentru a fi consumată în decursul a 2 sau cel mult 3 zile. 

Care sunt pierderile frecvente la siloz și cum se evită?

Cele mai uzuale greșeli sunt: recoltarea plantei când este prea verde sau prea uscată, tasare insuficientă, sigilare necorespunzătoare, lăsarea de goluri de aer, tocarea porumbului prea mare, nerespectarea perioadei de fermentare, contaminarea silozului cu pământ sau apă.

Când se recoltează porumbul pentru siloz?

Hibridul de porumb pentru siloz trebuie recoltat când boabele sunt în faza de lapte-ceară sau până la ceară, iar conținutul de substanță uscată să fie undeva la 30-35%. 

Care sunt tipurile de silozuri folosite în ferme?

Cele mai comune tipuri de depozitare a silozului de porumb sunt: în groapă sau tranșee, silobag-uri, turnuri verticale.